conjuncțional, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (după fr. conjonctionnel)
Etimologie: (după fr. conjonctionnel)
1. (gram.) care ține de conjuncție; cu rol de conjuncție.
2. (gram.) locuțiune ~ă = locuțiune care poate îndeplini aproape toate funcțiile unei conjuncții.